Amintiri din vara
In iulie 2008 am plecat in Germania pentru un contract de export.
Am plecat duminica dimineata devreme sa fiu spre seara in localitatea unde aveam intalnirea.
Am strabatut Ungaria si Austria destul de repede (duminica nu circula camioanele) si am intrat in Germania pe la ora 14.00.
Observ ca aproape toate masinile aveau stegulete cu steagul Germaniei lipite de masini unele si steaguri mari pe care unii pasageri din masina le fluturau scotind chiar si strigate de bucurie.
Nu prea intelegam ce se intampla.
Dau drumul la radio si aflu spre rusinea mea (ar zice multi microbisti) ca in seara respectiva se desfasoara la Viena finala Campionatului European de fotbal iar in finala joaca Germania cu Spania.
Plec linistit mai departe si ma amuz de nebunia de pe autostrada.
Emisiunea radio pe care o ascultam se intrerupe brusc pentru un anunt important. Ma si speriu, ce s-o fii intamplat ?
Se anunta ca Ballack , capitanul echipei Germaniei a suferit o entorsa la un picior si este posibil sa nu poata intra pe teren pana la inceperea jocului. Schimb postul enervat de banalitatea (pentru mine cel putin ) stirii.
Dar la toate posturile subiectul principal era piciorul lui Ballack.
Devenise prioritate nationala in Germania. La toate buletinele de stiri era prima stire. Ca stire secundara era faptul ca Siemens va concedia 17.000 de angajati in urmatorul an, (ce mai, un fleac..).
Conduc mai departe si ma tot minunez de puterea si influenta pe care o are fotbalul in societate.
La un moment , vazand ce intensitate iau evenimentele ma strafulgera un gand: Ce se intampla daca asta seara pierde Germania iar partenerii mei de afaceri cu care ma intalnesc luni vin prost dispusi la servici si pot influenta negativ contractul cu firma noastra?
Si brusc devin si eu interesat de piciorul lui Ballack !!!
Caut pe canalele de stiri ultimele noutati despre el.
Pe la ora 17.30 se intrerupe din nou programul: Se da stirea care linisteste natiunea germana si inclusiv pe mine - Ballack va intra in teren.
Ajung in cele din urma la Pensiunea unde mi-ar rezervat cazarea.
Meciul incepuse de cateva minute iar terasa din curtea pensiunii era plina cu localnici care urmarea meciul la cateva televizoare montate cu aceasta ocazie.
Nu gasesc nici un loc si intru in local singur. Ii spun chelneritei ca doresc sa manac ceva. Ma serveste cu o politete tipic nordica, deloc incantata de poftele mele culinare din timpul meciului. La pauza lumea navaleste in interior pentru a merge la toaleta. O batranica cu obrajii pictati cu steagul Germaniei o intreaba pe chelnerita: Cine este domnul asta de poate manca in timp ce Germania este condusa cu 1-0 ? Chelnerita ii raspunde ca nu stie dar ca vorbesc germana.
Batrana imi arunca o privire care imi stopeaza apetitul meu oricum exagerat.
Se termina meciul: Germania pierde in fata Spaniei.
Ma duc sa ma culc , resemnat la ce se va intampla maine cu contractul meu.
A doua zi ma prezint la sediul firmei germane. Stau la receptie (este o firma mare) si astept. Nimeni nu zambeste macar. Ma incurajez zicandu-mi ca este luni dimineata. Iar luni dimineata in general nu zambeste nimeni.
Aflu ca partenerul meu de discutii este o doamna. Lucru care ma linisteste destul de tare.
Ma intalnesc cu ea. Imi zambeste. Inca de la inceputul discutiei imi spune ca este de origine poloneza, lucru care ma linisteste si mai tare...
joi, 12 martie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)