Taul Negru

Taul Negru vazut de la Sud are conturul Africii

La obrasia Vaii Delut

Ne-am decis sa mergem la Taul Negru din Muntii Lapusului pe al traseu decat eram obisnuit respectiv din Pasul Neteda (1040 m alt.) peste vf. Magura Mare.

De data aceasta l-am abordat din Pasul Rotunda (1080 m alt.) din dreptul Cantonului Silvic.

L-am invitat si pe colegul meu Vasile Pasca cu sotia Adina si copii Vlad si Alexandra. Mari iubitori de natura au acceptat imediat invitatia mea.

Asadar ne dam intalnire in dreptul Cantonului Silvic si mergem o portiune pe drumul forestier pana aproape de caldarea Vaii Delut.

De aici o luam pe jos trecand pe langa marginea prapastioasa a uneri rupturi de teren nisipos. In jos se vede caldarea imensa a Vaii Delut iar in fata Dealul Ursului dezgolit in mare parte de copaci.

Mergem mai departe pe curba de nivel si urcam usor spre Magura Mare.

Dupa 15 min de mers ne orientam spre dreapta. In desisul padurii apare dintr-o data o poiana cu de aproximativ 1 ha.

Am ajuns la Taul Negru.

Taul nu se vede de pe margine fiind in partea de varf a poienii bombate.

Fenomenul este explicabil prin cresterea succesiva a stratului de muschi de turba Sphagnum sp. Pe marginea turbariei se intinde santul de apa specific numit Lagg.

Lacul are dimensiuni reduse 15 x 10 m si este de culoare inchisa , de unde si denumirea de Taul Negru. Are o adancime mare , peste 6 m pana la primul strat subacvatic de turba.

Apa este acida cu un Ph de aproximatin 4,5 deci nerecomandat a se bea din ea.

Pe marginea lacului intalnim planta carnivora Roua cerului (Drosera rotundifolia), adaptata la aceste conditii severe de trai. Mai intalnim specii relicte care cresc in mod normal in zona de tundra, Vaccinium oxycoccos ssp. microcarpum, Andromeda polifolia.

La margine turbariei intalnim bumbacarita usor de recunoscut dupa puful alb din varful plantei asemanator cu bumbacul.

Taul Negru a fost declarata Rezervatie Naturala pe o arie de 1 ha.

Parerea mea este ca turbariile in general au nevoie de o suprafata de protectie mult mai mare incluzand si padurea din jur. Padurea are rolul de a mentine constant cantitatea de precipitatii atat de necesara turbariilor. In acest sens s-a initiat un proiect de catre d-l Timur Chis de la Muzeul de Stiinte ale Naturii din Sighetu Marmatiei.

Zabovesc inca putin printre minusculele si delicatele plante din turbarie.

Cateva libelule zboara deasupra lacului ca niste elicoptere minuscule.

Aceste libelule sunt omniprezente in zona lacurilor de turbarie, le-am intalnit si la Taul lui Dumitru, Taul Chendroii etc.

Ne luam ramas bun de la Taul Negru si facem cale intoarsa. Cobaram spre saua Delut in caldarea Delut. Nu apreciem corect distantele si coboram o panta cu o diferenta de nivel foarte mare ca apoi sa urcam inapoi pe celalalt versant spre locul unde am lasat masina.

Efortul ma copleseste, sedentarismul de la birou isi spune cateodata cuvantul.

Ajung acasa obosit dar bucuros ca am revazut o minunatie a naturii.

Mocanita - o calatorie in trecut.

Anul acesta am fost prima data cu Mocanita pe Valea Vaserului. Am mai fost cu masina pe Valea Scradei la Manastirea Ortodoxa de acolo dar niciodata cu Mocanita. Citisem multe despre Mocanita, vazusem si un film documentar dar nu se ivise inca ocazia sa fac aceasta experienta inedita.

Ocazia s-a ivit anul acesta cand cu 2 musafiri am decis sa mergem la Viseul de Sus.

Ne-am trezit dimineata devreme sa ajungem in timp la Gara. Imi aduc aminte de vorbele bunicului care imi spunea ,, exista Sala de asteptare in Gara dar nu exista tren care asteapta..."

Ajungem in Gara CFF Viseu. O cladire cocheta , un peron mic, Mocanita astepand pe linie. Totul desprins parca din Filmele Western americane.

La ghiseu o tanara draguta ne primeste si ne ofera biletele de calatorie.

Primim si un pliant gratuit cu traseul Mocanitei.

Iesim si asteptam. Incep sa soseasca si alte masini. In 15 minute parcarea este plina. Masini cu nr. de Cluj, Suceava, Iasi, Constanta, Bucuresti etc.

Colegul meu imi povesteste ca a fost prin anii 92-93. Atunci un singur vagon era pentru turisti si acesta era legat la vagoanele care aduceau busteni de pe Valea Vaserului. Turismul cu Mocanita a evoluat de la an la an ajungandu-se sa fie o garnitura de tren exclusiva pentru turisti.

Vagoanele au fost aduse din Elvetia mai pastrand pe ele destinatile pe care a umblat in tara lor de origine.

Asteptam sa pornim la drum. In ultima clipa mai apar 2 Autocare pline cu turisti din Ungaria. Se mai ataseaza un vagon la Mocanita.

Dupa o intarziere se pune Mocanita in miscare. Este o senzatie deosebita.

Trecem prin cartierul Valea Pestilor , mai apoi Valea Scradei.

Trenuletul trece la mica distanta de gardul oamenilor. Ai impresia ca treci efectiv prin curtile oamenilor.

Facem prima oprire. Se aprovizioneaza Mocanita cu lemne si apa.

La prima oprire in dreptul unei case o femeie vinde gogosi... la propriu.

Lumea coboara si cumpara.

Imi aduc aminte de un banc cu Mocanita... Ion coboara in sat cu Mocanita si il vede pe Gheorghe. Il striga: Hai Gheorghe urca sus sa mergem impreuna spre casa. La care Gheorghe ii raspunde : Nu Ioane, ma grabesc, ma duc pe jos...

Totusi as zice ca Mocanita merge mai repede de cat pasul unui om pe jos.

Dovada ca controlorul care a urcat la noi in vagon sa verifice biletele trebuia sa alerge sa intre in urmatorul compartiment.

Se fac mai multe opriri pentru alimentare cu lemne si apa.

Lumea in compartiment este vesela. Toti admira peisajul.

In compartiment un baietas cu o familie din Buzau intra in vorba cu cei din jur. Parintii il apostrofeaza. Il intreb cum il cheama; Teo, imi raspunde foarte dezinvolt. Mama lui se plange ca copilul este foarte indraznet si de multe ori ii pune pe parinti intr-o postura mai delicata.

Ii spun ca de obicei acesti copii reusesc in viata.Mama lui nu pare totusi foarte convinsa. In fata mea un elvetian savura fiecare clipa a calatoriei.

De fapt micutul ma infoarmeaza ca domnul este din Elvetia.

Si ca sa ii fac concurenta lui Teo intru si eu in vorba cu elvetianul.

Foarte incantat ca poate sa impartaseasca bucuria cuiva imi spune ca s-a pregatit pentru aceasta calatorie de mult timp dar intotdeauna intervenea ceva. A reusit in sfarsit sa vina si este foarte fericit ca poate vedea pe viu

Mocanita. Batranul (apreciez 70-75 de ani) este pasionat de masini pe abur. Are in Elvetia un mic parc personal cu masini pe aburi , tractor, batoza etc. care si acum sunt functionale.

Imi mai spune ca de la Viseu pleaca direct la Resita sa vada Muzeul locomotivelor.

Este de apreciat cand cineva pune atata suflet pentru un Hobby. Din pacate tot mai putini oameni au o pasiune.

Ajungem la statia finala Paltin. Ma astptam sa fie o mica halta , o cabana ceva... Nimic... Pe un copac era o tabla pe care scria Paltin.

Savurez din plin chestia asta. Mi se pare deosebit de originala aceasta halta.

Totusi la marginea padurii intrezaresc cateva mese si banci pentru picnic.

Controlorul , un baiat tanar si foarte pozitiv, vinde cafea, sandvisuri si sucuri la una dintre mese.

Ma plimb putin de-alungul vaii. Gasesc cateva plante interesante Centaurea austriaca, Mycelis muralis si un splendid muschi de turba fixat direct pe stanca, caz mai neobisnuit.

Dupa o ora de pauza ne imbarcam din nou in vagoane si incepe coborarea. De data aceasta nu se mai fac pauze atat de dese, ne mai fiind nevoie de lemne si apa , Mocanita coborand datorita fortei gravitationale , folosindu-se mai mult de frana.

Ajungem dupa inca 2 ore inapoi in Gara CFF Viseu, dupa o calatorie idilica , parca o reintoarcere in timp.