Gheorghe

Trei generatii; Bunica, mama si fiul Gheorghe

Bunicul ascultand povestea satului

Ascultand slujba de duminica

Trei surori

Biserica satului Manastirea

Duminica vizitam satul Manastirea. Se ajunge pe un drum de macadam din Sat Sugatag. Drumul urca serpuind pe un deal iar pe varful lui troneaza o veche biserica de lemn.

Denumirea de Manastirea provine de la faptul ca aici a existat o manastire de calugari. Legenda spune ca acesti calugari au fost izgoniti , iar la plecarea lor acestia au blestemat ca acest sat sa ramana fara copii si incet sa dispara.

Legenda este inca vie in memoria localnicilor care traiesc aici. Satul se reduce pe zi ce trece ca numar iar in sat nu mai exista scoala din lipsa copiilor.

Ajungem aproape de terminarea slujbei la biserica. Facem cateva poze. Cautam cruci vechi in cimitir dar nu prea gasim.

Iese lumea din biserica. O mana de oameni. Imbracati frumos de sarbatoare. Le starnim curiozitatea. Lumea il recunoaste pe Profesorul Biltiu de la televizor '' Dvs. sunteti d-l Profesor de le televizor cu folclorul ?". Se bucura mult la vederea noastra.

Localnicii ne povestesc despre legenda satului si drama lor.

Un baietas frumos imbracat este impins de bunica lui sa se prezinte.

Se apropie spre noi si spune mandru,, Eu sunt Gheorghe"

Bunica mandra de el spune mai in gluma mai in serios: "Pe el ne bazam sa salveze satul asta."

M-a impresionat faptul ca nu este Gheorghita, Ghita , Ghitzuca sau alte diminutive, copil fiind.

Gheorghe al nostru s-a prezentat cu maturitatea unui barbat pe care satul vrea sa se sprijine.

O mama ne prezinta cele trei fiice: '' Toate trei mi-s de maritat. Fete harnice, le-am invatat si crescut asa cum trebuie sa fie o femeie in casa".

Intradevar toate trei frumoase si bine crescute.

Ii urez mamei si fetelor mult noroc in viata si ne retragem in biserica.

Un preot tanar si entuziast ne prezinta biserica. Este foarte atasat de oamenii minunati de aici. Se lupta si el cu mentalitatea si cu incercarea de a scoate oamenilor din cap legenda cu blestemul.

Plecam din satul Manastirea. De la o poarta ne face cu mana Gheorghe.

Pe fata lui se citeste optimismul.

Poate el va salva satul de la disparitie.