Sambata am plecat intr-o excursie cu intentia de a vizita satul Breb. Prietenul nostru Milu ne roaga cu aceasta ocazie sa il ducem pana la Sighet sa isi revada fostii colegi de la spital unde a activat ca si medic chirurg. Si Milu este un indragostit de Maramures asa ca pe drum comentam evolutia satului maramuresean. Apropo de acest subiect, a aparut o carte interesanta pe aceasta tema : Maramures intre fictiune si realitate. Noile modele. Autor Laura Ghinea.
Ajunsi la Sighet, il lasam pe colegul nostru si ne decidem sa nu ne intoarcem spre Breb ci sa mergem mai departe spre Costiui. Schimbarea traseului nu o prea incanta pe Coralia dar curiozitatea vizitarii unui loc nou o face sa imi impartaseasca ideea.
Dupa ce traversam satul Tisa, unde locuiesc celebrii colectionari de Arta , familia Pipas parcurgem repede cele doua sate Rona de Jos si Rona de Sus ajungem la o bifurcatie unde o luam in dreapta.
Intram peste 2-3 km in satul Costiui. Pe tabla intrarii in localitate ne intampina denumirea localitatii in trei limbi : romana, maghiara si ucraineana.
Ne oprim in centrul localitatii unde troneaza un monument inchinat sfantului Ioan Nepomuc, ocrotitorul spritual al ocnelor de sare.
Pe o tabla deja ruginita apare denumirea Piata Florian iar mai jos pe alta placuta este trecut si in limba germana Florianplatz. Ma mira si ma incanta totodata aceasta denumire.
Incerc sa fac o paralela intre Ocna Sugatag si Costiui care au avut o istorie oarecum asemanatoare dar evolutia din ultimii ani diferita. Izolarea geografica a Costiuiului si mai recent prabusirea lacului de sare l-a facut ca acesta din urma sa cada intr-un con de umbra. Ne uitam cu tristete la locul unde a fost candva lacul cu apa sarata. Stufarisul inca prezent si praful alb al sarii de pe pamantul prabusit m-ai tradeaza faptul ca acolo a fost un lac.
Ma uit la plantele din jur si gasesc cateva specii iubitoare de sare. In zona a studiat si Academicianul Emilian Topa, fost director al Gradinii Botanice din Iasi care a elaborat un studiu despre Flora salina din Costiui, Ocna Sugatag si Slatioara.
Urcam spre Biserica romana-catolica, o biserica mare dar din pacate era inchisa asa ca nu o putem vizita. Admiram din dreptul bisericii rezervatia Padurea de larice (Larix decidua), un unicat pentru judetul nostru. Laricele este un conifer cu un lemn cu o textura foarte frumoasa
fiind singurul conifer la care ii cad frunzele (acele) toamna si infrunzeste din nou primavara.
In tara mai avem Rezervatii de larice in Muntii Ceahlau respectiv Polita cu crini si la Vidolm in Muntii Apuseni.
La orele amiezii era o caldura innabusitoare.
Vis-a-vis de biserica un tanar umplea o galeata de apa la o cismea.
Il intrebam unde este strandul. Foarte plictisit ne indica o directie spunandu-ne ca mergem degeaba.
Curiozitatea ne impinge totosi. Un bazin fara apa cu urme de rugina si cateva casute din lemn lasate in paragina. Ne apuca din nou tristetea.
Ne propunem sa urcam pana la Manastirea Ortodoxa ,, Adormirea Maicii Domnului" aflata pe culmea care desparte Costiuiul de Rona de Sus. Manastirea apartine de Vicariatului Ortodox Ucrainean de la Sighet.
De sus de pe cule admiram cele doua sate. Imprejur sunt pajisti pline cu salvie (Salvia pratensis) si ghizdei (Lotus corniculatus).
Ne oprim la poarta manastirii unde este postat un anunt care interzice intrarea in manastire a femeilor care nu poarta fusta si batic. Coralia neavand in dotare nici una din acestea ramane sa intru doar eu.
Nu zabovesc prea mult. Fac vreo 2-3 poze si ma intorc la masina.
Coboram inapoi spre Costiui. Privirea ne este atrasa de o padure compacta de larice unde pe varful dealului troneaza o bisericuta. Ne propunem sa urcam pana la ea.
Ajungem in dreptul padurii respective, de fapt un parc deosebit de intersant.
O alee foarte frumoasa urca in serpentine spre varful dealului. De-alungul fiecarei serpentine sunt 2-3 foisoare construite din ciment fiecare cu cate o icoana cu explicatii in limba romana, maghiara ,germana si engleza si care simbolizeaza drumul crucii.
Aleea este marginita de un gard viu din molid care contrasteaza frumos cu exemplarele uriase de larice. Totul i-a forma unui labirint.
Ne simtim ca intr-un vechi parc englezesc.
Coboram din aceasta gradina dendrologica si privirea ne este atrasa de trei copaci uriasi.
Ne apropiem de ei. Sunt monumentali. Cred ca au cel putin 350 de ani.
Sunt tei (Tillia cordata). Doi dintre ei mai scorburosi dar unul perfect sanatos. Coralia ma roaga sa stau langa un tei sa fotografieze copacul comparativ cu un om. Ne bufneste rasul cand realizam ca eu nu sunt cel mai bun model de a exprima masivitatea copacului ci chiar din contra ...
Caldura continua sa ne moleseasca. Pa ulita din dreptul teilor cateva batrane stau pe bancile din fata caselor. Nu discuta intre ele privesc doar plictisite cum gainile fac baie in nisip.
Linistea este intrerupta de glasul unei tiganci care ofera insistent vase emailate in schimbul fierului vechi. Totul pare desprins dintr-un tablou vechi.
Ne oprim la magazinul din apropiere care binenteles se cheama ,, La trei tei" unde cumparam inghetata. Cu doar 2 lei cumparam 3 inghetate. La pretul asta ne era frica sa le mancam...
Dar au fost foarte bune, dovada ca ce este foarte ieftin poate fii si foarte bun.
Plecam din Costiui cu sentimentul unei calatorii in trecut unde albul sarii a conservat perfect parfumul de epoca al localitatii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
foarte interesant articolul, si spre rusinea mea inca nu am ajuns in maramures :( dar imi doresc foarte mult
Trimiteți un comentariu