Buna vecinatate

Am copilarit intr-o colonie germana din judetul Satu Mare.
Un sat cu reguli precise unde ordinea si disciplina era traditionala.
Relatiile intre vecini erau foarte clare. Se salutau reciproc, se ajutau la nevoie dar fiecare isi ducea viata intr-un cadru limitat in familie.
Activitatile din cadrul familiei erau la randul lor foarte atent programate, lucrul la camp, sarbatori, mersul la biserica etc.
Casa bunicilor era intr-o curte comuna cu a altei famili.
Copil fiind stiam ca nu avem voie in jocul nostru sa trecem in gradina vecinului.
Era o granita imaginara ,fara gard dar pe care o respectam.
La varsta de 6 ani parintii m-au adus la scoala in Baia-Mare.
O scara de bloc tipica de cartier.
Cu ochii mirati de copil ma uitam la d-na Domsa cum intra la noi in casa fara sa bata la usa (usile in scara nu erau de regula incuiate) si ii cerea mamei mele un pahar de zahar.
La fel venea d-na Pohl sa dea un telefon de la noi. La randul nostru , mama mergea la tanti Zoia sa ii ceara imprumut un ou, etc etc.
Sora mea Helga care era mai mare decat mine manca adesea la vecina Emilia.
Nu puteam atunci pricepe ce se intampla.
Pe scara era un dute-vino.
Desigur mai erau vreo 2-3 vecini mai ursuzi si care nu intrau in "circuit".
Recunosc ca m-am obisnuit repede cu aceasta atmosfera care a inceput chiar sa imi placa.
A venit Revolutia din 1989. Societatea a inceput sa se structureze. Relatiile intre vecini sa se raceasca. In parcare au aparut masini mai scumpe, masini mai ieftine.
Au inceput certurile pentru locurile de parcare.
Multi vecini au ajuns sa nu isi mai vorbeasca.
Acum este liniste in scara. Se mai aud pasii vreunui vecin care se intoarce acasa. Se aude zgomotul broastelor inchise.
Intr-o seara vin de la birou acasa. Sotia mea vrea sa gateasca ceva special.
La un moment dat vad ca sovaie si imi spune:
"Ma duc pana la vecina de vis-a-vis sa ii cer imprumut o ceapa"
O strang in brate si o sarut. Ramane mirata nu stie ce m-a apucat. Ii spun:
"Mi-ai adus aminte de niste vremuri frumoase"
Din pacate demult uitate...

Bisericuta din Balan

Bisericuta de lemn din Balan

Tencuiala exterioara

Sindrila

Usa de intrare

Daca vizitati Gradina Zmeilor merita sa mai parcurgeti inca 10 km pama in comuna Balan pentru a vedea o capodopera de arhitectura populara.

Este considerata de unii specialisti ca fiind una din cele mai vechi biserici de lemn din Salaj.

Imi aduc aminte ca acum vreo 4-5 ani eram in vizita la casuta de vacanta a unui arhitect baimarean tocmai la Guruslau in judetul Salaj.

Acolo am cunoscut o doamna care lucra la Muzeu in Zalau si se ocupa cu arhitectura populara.

Auzind ca sunt din Maramures si sunt pasionat printre altele si de arhitectura populara ma intreba: Stiati ca la noi in Salaj sunt mai multe biserici din lemn decat la voi in Maramures ?

Intrebarea ei m-a pus pe jar. Mandria mea de maramuresean nu putea accepta asa ceva. Si asa am intrat intr-o polemica prin care am reusit sa castig antipatia doamnei...

M-am documentat ulterior si chiar daca am avut dreptate in judetul Maramures fiind 96 de biserici din lemn fata de 92 in Salaj m-a uimit numarul mare al bisericilor din Salaj si mai ales faptul ca sunt atat de putin cunoscute.

Cele din Maramures sunt intradevar mult mai mediatizate.

Asadar daca vizitati Salajul merita sa vedeti aceste bijuterii din lemn.

Gradina Zmeilor

''Meteora" Salajului

Prin padurea de pe culme

"Focile"

Imagine de la baza

Profitand de vremea buna de sambata am decis sa facem o iesire Foto la Gradina Zmeilor din raza comunei Galgau Almasului.

Obiectivul turistic se gaseste la aproximativ 15 km de orasu Jibou.

Pornim din Baia-Mare in jurul orei 10. Drumul pana la Jibou ne poarta prin satele situate de-alungul Somesului.

Ajungem in Jibou. La intrare se gaseste un panou care invita la vizitarea Gradinii Botanice. Observ cu placere ca aceasta inedita Gradina Botanica se cheama "Vasile Fati" dupa numele celui care s-a luptat si si-a dedicat toata viata ca aceasta gradina sa devina ceea ce este astazi respectiv una din cele mai frumoase Gradini Botanice ale Romaniei.

Trecem pe langa noua biserica greco-catolica cu o arhitectura foarte moderna si o luam in stanga prin satul Var pana la Galgaul Amlasului.

Un indicator spre dreapta ne arata ca auntem aproape de destinatie.

Urcam cu masina pe o ulita cam noroioasa (spalasem masina cu o seara inainte) si urcam spre dealul care strajuieste "Zmeii'.

Parcam langa o cabana recent construita si o luam perpedes spre culme.

O zi splendida cu un cer de un albastru ireal. Urcam pe culme de unde pozam Zmeii de sus. Stancile cu forme ciudate invita fantezia sa zburde.

Deslusim forme de animale, pasari, imparati etc.

Cobaram de pe culme si ne plimbam printre ei. Sunt impresionanti ca forma.

Cararea ne poarta mai departe spre marginea platoului unde descoperim un mic tau sub bolta rotunjita a stancii. De sus un firicel de apa alimenteaza taul. O numim "Laguna verde" dupa culoarea apei.

Hoinarim prin zona inca putin si ne intoarcem incet spre masina.

Este totusi februarie iar soarele este inca cu "dinti".

Dumbraveni; pe urmele marelui botanist Anton Czecz

Satul Dumbraveni din judetul Bistrita

Vasile Iuga

In drum spre fostul cimitir romano-catolic

Biserica ortodoxa din Dumbraveni

Mormant vechi in cimitirul catolic

Cum m-am ocupat de studiul florei regiunii Maramuresului si in special al Tarii Lapusului m-am lovit de foarte multe ori in cercetarea mea in special bibliografica de un anumit Botanist Anton Czecz. Nu a publicat decat o singura lucrare de botanica in care descrie speciile din Herbariul sau.

Un Herbariu impresionant cu peste 40.000 de coli care se gaseste in custodia Gradinii Botanice din Cluj.

S-a nascut la Dej in anul 1801 intr-o familie de nivel mediu. A fost comerciant si proprietar de terenuri in acest oras. A trait la Dej pana in 1840 dupa care se retrage definitiv in satul Dumbraveni la copii surorii lui unde cumpara terenuri agricole. Acolo contribuie la constructia unei biserici romano-catolice si a unei scoli catolice.

,, Se retrage in singuratate" spune un alt botanist , cu intentia de a se dedica total studiului botanicii. Cerceteaza zona Culmii Breaza, Muntii Tibles, Rodnei. Descopera o specie noua pentru stiinta Bubleurum Rodnense Czetzi si i se dedica mai tarziu in numele lui o specie desoperita de Episcopul Catolic si Botanist Haynald specia Erysimum Czetzianum.

Din Herbariul sau s-au inspirat foarte multi botanisti ai vremii ca Ferdinand Schur Profesor la Sibiu, Michael Fus Profesor de teologie la Sibiu, Ladislau Simonkai Profesor la Arad s.a.m.d. si il citeaza des in lucrarile lor.

Daca despre ceilalti botanisti s-a scris carti despre viata lor, s-au ridicat monumente etc., Botanistul Anton Czecz a ramas intr-un con de umbra singura marturie vie este Herbariul sau impresionant si citarea lui in lucrari despre Flora Tinutului Nasaud si Lapus.

Gasind unele similitudini cu mine (provine dintr-o familie medie - om de afacei pasionat de botanica - se retrage dedicandu-se total studiul botanicii lucru care intentionez sa-l fac si eu in urmatorii 5-10 ani) m-am simtit atras de a explora mai mult universul enigmatic al lui Czecz.

M-am lovit de prima bariera... In lexicoanele vechi apare ca s-a retras in satul Gancs care nu apare nicaieri pe hartile actuale. Am gasit ulterior pe Net ca este vorba de satul Dumbraveni. Apoi l-am gasit pe harta.

Acum doua zile mi s-a ivit ocazia sa merg in delegatie la Cugir in judetul Alba si ajungand la Dej am zis sa deviez un pic de la traseu si sa merg pana in satul Dumbraveni curios sa vad daca a mai ramas vreo urma a lui, respectiv vreo cruce in cimitir.

A murit la Dumbraveni in 1865 unde a si fost inmormantat.

Asadar deviez de la Dej spre Bistrita. Trec de Reteag unde ar fii trebuit sa o i-ai spre stanga spre Ciceu Mihaiesti dar lipsa unui indicator ma face sa continui drumul pana la Uriu unde o doamna ma dirijeaza inapoi la Reteag. Gasesc in sfarsit drumul spre Ciceu Mihaiesti. In mijlocul comunei se inalta un frumos Monument dedicat eroilor cazuti in primul razboi mondial.

Apare primul indicator spre Dumbraveni 6 km.

Purced la drum spe Dumbraveni pe un drum semiasfaltat dar bun.

La iesire din Ciceu Mihaiesti imi face semn un batranel si ma roaga sa il duc pana in Dumbraveni. Imi spune ca a sost sa isi plateasca ,,birurile" la primarie.

Ajungem in Dumbraveni. Ma cuprinde o emotie la vederea tablei de intrare in localitate. Batranelul coboara la biserica unde opresc si eu. E biserica ortodoxa , frumoasa si foarte ingrijita. Ma uit la cateva cruci vechi dar nu gasesc nimic relevant. Ies din curtea bisericii si sunt oprit de doi localnici care ma intreaba politicos pe cine caut.

Le spun despre ce este vorba. Intamplator ambii sunt consilierii satului la Primaria Comunei Ciceu Giurgesti.

Cel mai in varsta zambeste si imi spune : Aceasta este biserica ortodoxa, mai incolo este biserica Baptista , acolo pe deal este cimitirul ortodox , pe celalat deal este cimitirul evreiesc, iar dincolo chiar langa casa mea este cimitirul catolic. Chiar casa si gospodaria mea este pe locul fostului domeniu al unui mosier din Dej (cel mai probabil Czecz al nostru).

Ne amuzam de coincidenta de a ma intalni chiar cu persoana care ar putea sa ma ajute. Urcam in masina si mergem spre casa lui. Trecem un podet frumos si urcam in fostul cimitir catoloic.

Se mai pastreaza doar trei cruci din piatra. Nu reusesc sa deslusesc prea multe din ce scria pe cruce dar imi este clar ca pe aici puteau fii ramasitele pamantesti al marelui botanist.

Ma uit in jur la dealurile din jurul satului si imi trec prin minte sutele de specii de plante citate in lucrari de specialitate cu indicativul Czecz-Gancs.

Batranul imi spune ca biserica veche catolica a fost mutata la Manastirea Casiel Strambu.

Imi spune ca il cheama Vasile Iuga. Ii spun ca in Maramures la noi numele de Iuga este foarte des intalnit si este un nume nobiliar.

In ochii inteligenti ai lui Iuga apare o licarire si imi spune razand: ,, Eu nu sunt nobil dar va invit sa vedeti ce gospodarie frumoasa am."

Intram in curte unde ne intampina un splendid Ciobanesc mioritic.

Sotia dansului ma chestioneaza cu intrebari tipic femeiesti: Dar de unde sunteti ?, Cum va cheama ?, Dar sunteti casatorit? Aveti copii ? etc, etc.

Imi spune ca nepotul ei este medic veterinar in Seini ,, Baiat tare bun, ca un inger..."

Ii povestesc doamnei Iuga de confuzia cu Dumbraveni si Gancs. Imi spune o istorioara amuzanta. Pana prin 1900 s-a chemat Gancs dar tiganii din zona ii spuneau Canci care inseamna ,,nimic".

Si atunci locuitorii au facut cerere sa fie schimbata denumirea in Dumbraveni.

Facem schimb de telefoane , iar familia Iuga ma invita sa organizam o tabara de Botanica la Dumbraveni in cintea Botanistului Czecz.

Accept cu placere ideea sper sa o putem si materializa.

Mi-a spus ca va vorbi si cu primarul poate ridicam o cruce comemorativa in memoria lui.

M-a despart de sotii Iuga si le multumesc de ospitalitate.

Plec din Dumbraveni cu un sentiment placut ca poate acolo sus se uita Czecz la mine si se bucura ca dupa 150 de ani s-a gandit cineva la el.

Gheorghe

Trei generatii; Bunica, mama si fiul Gheorghe

Bunicul ascultand povestea satului

Ascultand slujba de duminica

Trei surori

Biserica satului Manastirea

Duminica vizitam satul Manastirea. Se ajunge pe un drum de macadam din Sat Sugatag. Drumul urca serpuind pe un deal iar pe varful lui troneaza o veche biserica de lemn.

Denumirea de Manastirea provine de la faptul ca aici a existat o manastire de calugari. Legenda spune ca acesti calugari au fost izgoniti , iar la plecarea lor acestia au blestemat ca acest sat sa ramana fara copii si incet sa dispara.

Legenda este inca vie in memoria localnicilor care traiesc aici. Satul se reduce pe zi ce trece ca numar iar in sat nu mai exista scoala din lipsa copiilor.

Ajungem aproape de terminarea slujbei la biserica. Facem cateva poze. Cautam cruci vechi in cimitir dar nu prea gasim.

Iese lumea din biserica. O mana de oameni. Imbracati frumos de sarbatoare. Le starnim curiozitatea. Lumea il recunoaste pe Profesorul Biltiu de la televizor '' Dvs. sunteti d-l Profesor de le televizor cu folclorul ?". Se bucura mult la vederea noastra.

Localnicii ne povestesc despre legenda satului si drama lor.

Un baietas frumos imbracat este impins de bunica lui sa se prezinte.

Se apropie spre noi si spune mandru,, Eu sunt Gheorghe"

Bunica mandra de el spune mai in gluma mai in serios: "Pe el ne bazam sa salveze satul asta."

M-a impresionat faptul ca nu este Gheorghita, Ghita , Ghitzuca sau alte diminutive, copil fiind.

Gheorghe al nostru s-a prezentat cu maturitatea unui barbat pe care satul vrea sa se sprijine.

O mama ne prezinta cele trei fiice: '' Toate trei mi-s de maritat. Fete harnice, le-am invatat si crescut asa cum trebuie sa fie o femeie in casa".

Intradevar toate trei frumoase si bine crescute.

Ii urez mamei si fetelor mult noroc in viata si ne retragem in biserica.

Un preot tanar si entuziast ne prezinta biserica. Este foarte atasat de oamenii minunati de aici. Se lupta si el cu mentalitatea si cu incercarea de a scoate oamenilor din cap legenda cu blestemul.

Plecam din satul Manastirea. De la o poarta ne face cu mana Gheorghe.

Pe fata lui se citeste optimismul.

Poate el va salva satul de la disparitie.

Breb satul primoridal

Biserica de lemn din Breb

Cruce cu pui

Cruce celtica

Plictiseala

Cruce ancora

Soarele frant inseamna sfarsitul lumii

Arta populara pe poarta din curtea bisericii noi

Vedere Breb

Excursia nostra documentara a continuat spre Breb.

Am mai fost la Breb cu doua ocazii inainte.

Prima data cu scoala eram intr-o excursie la Creasta Cocosului si Taul Morarenilor unde ne-a prins o ploaie torentiala. Am decis sa coboram in satul Breb fiind cel mai apropiat punct pentru a ne adaposti.

Am intrat in Breb si am fugit la prima casa. Pe prispa casei statea o femeie care privea la natura dezlantuita. Ii striga sutului: Ion o zanit un cocon din Baie. La vremea aceea nu am inteles nimic din ce spuse femeia dar imi aduc aminte cu placere de aceste cuvinte.

Gazda ne-a primit in casa , ne-a lasat sa ne uscam hainele. Ne-a si servit cu cozonac si mere. Tipic maramuresean.

Sunt convins ca de aceasi bine primire am fii avut-o la oricare gospodarie din sat.

A doua oara am fost impreuna cu D-na Eliza Olos, (Biolog, autoarea mai multor lucrari despre Flora Maramuresului). Ne-a dus sa vedem Ierbarul lui Alexandru Borza (fost Profesor Universitar, fondatorul Gradinii Botanice de la Cluj-Napoca).Ierbarul era in posesia Preotului Antal din satul Breb. Sotia Parintelui era Profesoara de Biologie si impreuna cu sotul participau la diferite manifestari stiintifice cu lucrari de etnobotanica despre zona Breb.

Dupa moartea parintelui sotia dansului s-a mutat la Sighet, Ierbarul intrand in posesia fiului lor Calin, tot preot in sat.

Asadar ne intampina Parintele Calin Antal. La inceput circumspect, ne arata apoi Ierbarul.

Suntem dezamagiti. Ierbarul era mutat intr-o anexa a grajdului in calea umezelii si a insectelor.

Rasfoim cateva coli. Flora Chinei si a Japoniei era tinuta in aceste conditii...

D-na Olos incearca sa il convinga pe Parintele Antal Jr. sa doneze Ierbariul , Gradinii Botanice de la Cluj unde putea fii expus si tratat in conditii mai bune. Ne lovem de un refuz categoric.

In fond era proprietatea lui si putea dispune de el cum vroia.

Citeam peste ani in lucrarea d-nei Terezia Tataru (Maramures, mandria si durerea noastra ca Ierbarul Borza a fost vandut in Germania. Ma intristez din nou.

Asadar in vara lui 2008 ma aflu din nou la Breb impreuna cu Profesorul Pamfil Biltiu in cautarea crucilor vechi din lemn si piatra.

Intram intai in curtea bisericii noi. Gasim cateva cruci vechi vrancene.

Ne bucuram de gasirea unei vechi cruci din piatra tip ancora. O fotografiem de mai multe ori.

Mergem mai departe spre biserica veche. In drum zarim o moara veche pe apa cu o valtoare pentru spalat cergi. Locul pare desprins dintr-o poveste din trecut. Facem multe poze. Cristi Dulfu prietenul nostru e fascinat de acest loc.

Ajungem la biserica veche. Ne intampina vechea mea cunostinta Calin Antal. Este slabit si imbatranit de la ultima noastra intalnire. Nu isi mai aduce aminte de mine. Il intreb de Ierbar. Imi spune ca la dat Muzeului Bruckenthal de la Sibiu. Rasuflu usurat desi mi-ar fi placut totusi sa fii ajuns la Cluj la Gradina Botanica.

In curtea bisericii troneaza doua exemplare de Pinus nigra. Plus vegetatia plantata in jur tradeaza existenta aici a doi botanisti pasionati; sotii Antal.

Intram in cimitirul din apropierea bisericii. Gasim cateva cruci celtice foarte vechi.

Il intreb pe Profesorul Biltiu ce se poate face pentru a proteja aceste cruci?

Imi raspunde scurt: Deocamdata nimic...

Sunt proprietatea urmasilor si au dreptul sa si le schimbe.

Lucru din pacate vizibil si aici. Au aparut foarte multe cruci din teava, in locul celor vechi.

Plecam cu inima stransa ca aceste capodopere ale artei populare vor diparea cu timpul daca nu se va face ceva pentru protectia lor

Bisericuta de la Surdesti

Cruce catolica

Cruce celtica

Cruce vranceana

Cruce trilobata

Bisericuta de la Surdesti

Impreuna cu d-l Profesor Pamfil Biltiu, folclorist si expert in arta populara maramureseana an intreprins o excursie documentara in cateva sate maramuresene.

Ne-a insotit sotia dansului Maria Biltiu, coautoare la multe din cartile dansului, sotia mea Coralia, si Cristi Dulfu un prieten de familie , farmacist si pasionat de fotografie.

Prima oprire in drumul nostru a fost bisericuta de lemn de la Surdesti.

Asezata in imediata apropiere a drumului Baia Mare -Cavnic, este eclipsata de mai bine cunoscuta biserica Monument de la Surdesti, renumita prin recordul de inaltime.

Bisericuta de mici dimensiuni o fost construita conform legendei de un fost raufacator care si-a intors fata la Dumnezeu si a construit aceasta bisericuta intru iertarea pacatelor.

Pe peretii bisericutei sunt atarnate vechi cruci din lemn de toate tipurile.

Este ca si o expozitie tematica in aer liber.

Regasim aici aproape toate tipurile de cruci specifice Maramuresului.

Cruce catolica, vranceana, trilobata, cu pui.

Daca treceti prin Surdesti nu ocoliti aceasta bijuterie de arta populara.