Breb satul primoridal

Biserica de lemn din Breb

Cruce cu pui

Cruce celtica

Plictiseala

Cruce ancora

Soarele frant inseamna sfarsitul lumii

Arta populara pe poarta din curtea bisericii noi

Vedere Breb

Excursia nostra documentara a continuat spre Breb.

Am mai fost la Breb cu doua ocazii inainte.

Prima data cu scoala eram intr-o excursie la Creasta Cocosului si Taul Morarenilor unde ne-a prins o ploaie torentiala. Am decis sa coboram in satul Breb fiind cel mai apropiat punct pentru a ne adaposti.

Am intrat in Breb si am fugit la prima casa. Pe prispa casei statea o femeie care privea la natura dezlantuita. Ii striga sutului: Ion o zanit un cocon din Baie. La vremea aceea nu am inteles nimic din ce spuse femeia dar imi aduc aminte cu placere de aceste cuvinte.

Gazda ne-a primit in casa , ne-a lasat sa ne uscam hainele. Ne-a si servit cu cozonac si mere. Tipic maramuresean.

Sunt convins ca de aceasi bine primire am fii avut-o la oricare gospodarie din sat.

A doua oara am fost impreuna cu D-na Eliza Olos, (Biolog, autoarea mai multor lucrari despre Flora Maramuresului). Ne-a dus sa vedem Ierbarul lui Alexandru Borza (fost Profesor Universitar, fondatorul Gradinii Botanice de la Cluj-Napoca).Ierbarul era in posesia Preotului Antal din satul Breb. Sotia Parintelui era Profesoara de Biologie si impreuna cu sotul participau la diferite manifestari stiintifice cu lucrari de etnobotanica despre zona Breb.

Dupa moartea parintelui sotia dansului s-a mutat la Sighet, Ierbarul intrand in posesia fiului lor Calin, tot preot in sat.

Asadar ne intampina Parintele Calin Antal. La inceput circumspect, ne arata apoi Ierbarul.

Suntem dezamagiti. Ierbarul era mutat intr-o anexa a grajdului in calea umezelii si a insectelor.

Rasfoim cateva coli. Flora Chinei si a Japoniei era tinuta in aceste conditii...

D-na Olos incearca sa il convinga pe Parintele Antal Jr. sa doneze Ierbariul , Gradinii Botanice de la Cluj unde putea fii expus si tratat in conditii mai bune. Ne lovem de un refuz categoric.

In fond era proprietatea lui si putea dispune de el cum vroia.

Citeam peste ani in lucrarea d-nei Terezia Tataru (Maramures, mandria si durerea noastra ca Ierbarul Borza a fost vandut in Germania. Ma intristez din nou.

Asadar in vara lui 2008 ma aflu din nou la Breb impreuna cu Profesorul Pamfil Biltiu in cautarea crucilor vechi din lemn si piatra.

Intram intai in curtea bisericii noi. Gasim cateva cruci vechi vrancene.

Ne bucuram de gasirea unei vechi cruci din piatra tip ancora. O fotografiem de mai multe ori.

Mergem mai departe spre biserica veche. In drum zarim o moara veche pe apa cu o valtoare pentru spalat cergi. Locul pare desprins dintr-o poveste din trecut. Facem multe poze. Cristi Dulfu prietenul nostru e fascinat de acest loc.

Ajungem la biserica veche. Ne intampina vechea mea cunostinta Calin Antal. Este slabit si imbatranit de la ultima noastra intalnire. Nu isi mai aduce aminte de mine. Il intreb de Ierbar. Imi spune ca la dat Muzeului Bruckenthal de la Sibiu. Rasuflu usurat desi mi-ar fi placut totusi sa fii ajuns la Cluj la Gradina Botanica.

In curtea bisericii troneaza doua exemplare de Pinus nigra. Plus vegetatia plantata in jur tradeaza existenta aici a doi botanisti pasionati; sotii Antal.

Intram in cimitirul din apropierea bisericii. Gasim cateva cruci celtice foarte vechi.

Il intreb pe Profesorul Biltiu ce se poate face pentru a proteja aceste cruci?

Imi raspunde scurt: Deocamdata nimic...

Sunt proprietatea urmasilor si au dreptul sa si le schimbe.

Lucru din pacate vizibil si aici. Au aparut foarte multe cruci din teava, in locul celor vechi.

Plecam cu inima stransa ca aceste capodopere ale artei populare vor diparea cu timpul daca nu se va face ceva pentru protectia lor